FRATI ROMÂNI, NUMAI UNITI PUTEM FACE FATA ACESTOR VENETICI ce-au pus pe grumazul poporului jugul şi calcaiul incat aproape ca nu mai poate respira.

RUGAM ROMANII DIN CAPITALA CARE MANIFESTA ÎN MOD PASNIC SA CONTINUIE MITINGURILE PANA LA ABDICAREA GUVERNULUI ŞI A PRESEDINTELUI!

MANIFESTAŢIILE DE STRADA DIN ORASELE TARII SA CONTINUIE IN MOD PASNIC PANA LA CADEREA DEPLINA A CELOR DE LA CONDUCERE!

ROMANI DIN TOATE ORASELE TARII! MERGEŢI ÎN CAPITALA PENTRU A-I SUSTINE FAPTIC PE FRAŢII NOSTRII DE ACOLO! CEI CE , DIN DIFERITE MOTIVE, NU PUTETI MERGE ALATURI DE FRATII NOSTRI DIN STRADA, FI-TI ALATURI DE EI CU INIMA SI INCURAJATI-I PRIN MESAJE ON LINE, TELEFONICE SAU TELEVIZATE

FRATI JANDARMI! NU MAI ASCULTATI ORDINELE DE A DA IN FRAŢII VOŞTRI! SI EI SUNT ROMANI CA SI VOI! TRECEŢI DE PARTEA POPORULUI SI LASATI OAMENII SA MERGA IN BUCURESTI! E CAPITALA NOASTRA, A ROMANILOR, NU A LOR! AVEM DREPTUL SI OBLIGATIA SA INTRAM IN EA CAND NE CHEAMA NEVOIA. OAMENII NU S-AU RIDICAT DE PREA MULT BINE, NEVOIA ÎI INPINGE AZI SPRE CAPITALA.

RUGAM BISERICA ROMANA CA IN ZILELE URMATOARE SA-SI MANIFESTE SOLIDARITATEA CU POPORUL SI SA TRAGA CLOPOTELE IN BUCURESTI SI IN TOATE ORASELE UNDE POPORUL E PE STRAZI!

RUGAM IN MOD INSISTENT SI DIN TOATA INIMA CA POLITICIENII DIN OPOZITIE SA NU INCERCE POLITIZAREA PROTESTELOR SPONTANE ŞI PASNICE ALE POPORULUI. DACA POPORUL VA AVEA NEVOIE DE SPRIJIN VA VA CERE AJUTORUL. MULTUMESC CALDUROS TOTUSI PARTIDELOR DIN OPOZITIE CA SI-AU MANIFESTAT ADEZIUNEA LA MISCAREA POPULARA!

Cinste neamului romanesc!

Nota: nici pana acum si nici de acum acum înainte operatorii blogului Quadratus  / gdacin nu vor amesteca tematica blogului cu politica! De aceasta data eu, zamolxe, m-am simtit obligat sa ma solidarizez , ca si colegul meu de altfel, cu poporul nostru, care s etrezeste si-si cere drepturile. Doamne-ajuta!

Daca ajuta Dumnezau ne vedem la Bucuresti)

http://quadratus.wordpress.com

http://gdacin.wordpress.com

Eu sunt timpul ce te bantuie
Si-ti da tarcoale in subconstient
Urland spre crucea ce te mantuie
Caci nu esti nimic decat un inocent.

Eu sunt timpul ce-ti lasa un ultim ravas
Si-ti spun s-o cotesti prima la stanga
Acolo unde-ai sa vezi ultimul cosas
Ce-n noapte-si canta doina.

Eu sunt timpul ce-si petrece viata
Peste ale tale ganduri fade
Innegurate-n nori de gheata
Neagra, apasatoare si de moarte

Iar sufletu-mi inghetat in chin
Nu-mi dadea nimic din plin
Doar lacrimi picurate cu venin
Pe o foaie-nchisa-n scrin.

Si moartea-mi da tarcoale
Inchinandu-ma cantand canoane
In cripta sufletului mort ce doare
Si urla cu vajnic glas de moarte.

Si vad frunzele ce-mi cad de toamna

Strigandu-si in noaptea asta deasa,

Urlet al Mortii-Craiasa.

Pierzand vremuri, imi simt sangele-n vene,

Pulsand in tample, ochii-mi-ncep sa tremure

Iar spatiul se restrange, redevenind himere

Ascunse-n neguri moarte efemere.

Pierzand vremuri, te vad plecand in zare,

Luand cu tine si ultima mea suflare.

Iar negurile se afunda tare ….

Uitandu-ma si, pierzand vremuri!

-Vlădut!!! … răsună o voce dogită.

Vlad se strâmbă iritat dar continuă să butoneze la calculator.

-Vlad! trâmbiţă din nou vocea, reuşind să atingă noi nivele de iritare.

-Da, mamă… răspunse, ştiind că n-o să scape de gura ei.

-Termină cu calculatorul ăla şi treci şi te culcă, mâine trebuie să te scoli devreme!

-OK, OK! răcni Vlad.

“Sunt voievodul Valahiei şi ea vrea să mă trimită la culcare”, mormăi el în barbă. “Într-o bună zi …”, îşi zise pe un ton ameninţător.

-Vlad, acum! se auzi din nou din turnul de vizavi.

Vlad scrâşni din dinţi şi trânti un pumn în tastatură.

-Bine, bine, te-am auzit de prima oară! strigă. După care închise calculatorul şi se indreptă spre patul cu baldachin în care se trânti îmbrăcat, de-al naibii, ştiind că maica-sa ar fi avut ceva de comentat pe tema asta.

    Se foi o vreme, până descoperi sub perna un ursuleţ de pluş care îl înglodea. Sprijinit într-un cot, îl privi câteva secunde, fără să înţeleagă ce căuta acolo. De gât îi atârna o panglică cu mesajul “Will you be my valentine?”. Vlad clipi de câteva ori năuc, după care îl înfipse în ţeapa în miniatură care îi decora noptiera.

***

Sala tronului era întunecoasă şi rece ca un frigider. Vlad încercă fără succes să se oprească din tremurat în timp ce aştepta cafeaua.

 -Aveti e-mail-uri noi, domnia voastra, dorita sa le citi? zise cancelarul Petrica.

Vlad schita un gest greu de interpretat din mana, care ar fi trebuit sa sugereze ca n-are chef de e-mail-uri, dar nici ca n-are altceva mai bun de facut momentan.

-Fa-mi un rezumat! il indemna pe cancelar.

-Hmmm, sa vedem, spuse Petrica, unul este de la fratele mariei tale, Radu cel Frumos, care cauta impacare ….

-Sa fie sanatos! Am auzit niste zvonuri ca s-ar fi molipsit la Istanbul de niste naravuri dubioase. Cica ar fi, stii tu … , zise Vlad, fandosindu-se demonstrativ si sorbind afectat din ceasca de cafea pe care o tinea de toarta cu degetul mic intins in afara.

-Gay? zise petrica.

Vlad se ineca cu cafeaua si izbucni intr-un acces de tuse.

-Pe viitor zi mai bine “care nu agreeaza femeile” sau ceva de genul asta! Nu stii cine poate sa auda si nu vreau sa ma trezesc cu plangeri de la o societate anti-discriminare sau mai stiu eu cine. Oricum, nu ma intereseaza ce vrea Radu. Altceva?

- O oferta promotionala de tepe din lemn de prun, ascutite cu laser, continua Petrica.

- Laser?

- Laser, maria ta.

- Hmm, interesant. Raspunde-le si spune-le sa ne trimita niste mostre, poate sunt bune de ceva. Le-am terminat pe alea suedeze, din fibra de carbon, si acum nu mai avem decat niste chinezisme ieftine din bambus sau naiba stie ce, care nu sunt bune de nimic.

- Ok. S-a notat, zise cancelarul. Mai aveti un mail, de la cineva care se semneaza cu pisicutza@gmail.com, cu background roz si inimioare animate. Mesajul este “Will you be my Valentine?” .

- Sterge-l zise exasperat Vlad. Nu inteleg, cine e Valentin asta si ce treaba are el cu mine. Si de ce brusc toata lumea vorbeste in engleza? Romana ce are? Lamureste-ma.

- Este sarbatoarea Sfantului Valentin, maria ta. O sarbatoare a dragostei imprumutata de la veneticii de boieri. Sfantul Valentin este un patron al iubirii si ajuta oamenii sa se indragosteasca.

- Un fel de Cupidon, incerca Vlad o comparatie.

- Da, maria ta, dar fara sageti, il corecta Petrica.

- Pai care mai e farmecul? Macar Cupidon infigea chestii in oameni. Un individ pe gustul meu, nu ca pampalaul asta de Sfantul Valentin. Noteaza un decret: “Sa fie gasit Sfantul Valentin si tras in teapa. Recompensa 10 ducati de argint”. Da un forward la tot mail list-ul.

- Uhm … este mort de vreo 1000 de ani, maria ta.

- La naiba! se stramba Vlad. Uite cum mi-ai stricat ziua. Hai, da-le drumul celor cu jalbe, petitii, plocoane si alte marafeturi, ca deja m-am rebegit de frig aici!

Petrica transmise ordinul mai departe strajerului de la usa.

- Dorele, deschide usile!

Dorel dadu din cap. Dupa vreo jumatate de minut in care strajerul nu schita nici o miscare, Petrica traversa camera, ii sterse un dos de palma peste ceafa si ii scoase castile de la iPod din ureche.

-Deschide usile! racni.

- Da, sefu! se face, imediat, cum sa nu, mormai Dorel si trase cu zaduf de usile din lemn masiv. De afara incepu sa se auda rumoarea celor care asteptau in curte. Primul intrat fu un negustor.

 - Maria ta, zise el, este sarbatoarea Sfantului Valentin si as vrea invoire de la maria ta sa vand in targ inimioare si balonase, parrfumuri si ravase, dulciuri si ursuleti de plus, ca toata lumea sa se poata bucura, facand cadouri celor dragi!

 -  Mhm…. zise vlad cu o sclipire machiavelica in ochi. Da, sigur ca da. Numai putin sa-l chem pe… ahem… vistiernic… Vasileeeeeee!!!!

Negustorul astepta plin de speranta, pana ce la un moment dat simti cum i se lasa o mana grea pe umar.

- Buna ziua, spuse baritonal posesorul mainii, un dulap de om cu grumaz de taur. Sunt calaul Vasile si am placerea sa va prezint aceasta teapa.

Ochii negustorului aproape ca iesisera din orbite, dar dupa un timp inceta sa mai zvacneasca. Vasile il sprijini de perete cu tot cu teapa si se retrase din nou in coltul sau intunecat.

- OK! Urmatorul! batu din palme brusc inveselit Vlad.

Urmatorul era un copil care, dupa ce vazuse sfarsitul nefericit al negustorului, acum tremura din toate incheieturile.

- Da , puisor, spune, cu ce te pot ajuta?

Copilul fremata din buze dar nu putu sa adune destul curaj sa vorbeasca.

- Vasile! striga Vlad.

Copilul incepu sa planga.

- Ai speriat copilul, zise Vlad. Fa-l sa rada.

Vasile, iesit din penumbra, se scarpina in capul tuns chilug, vizibil depasit de situatie. In cele din urma se apropie de copil si il indemna:

- Razi!

Copilul o dadu intr-un bocet funebru.

- Nu asa dobitocule! Fa un giumbusluc, spune o gluma, de ce te platesc, da-r-ar trichineloza-n tine?

- Sa omor oameni? mormai ofuscat Vasile.

- Ah, da, ma rog, accepta Vlad. Sa zicem. OK, atunci omoara pe cineva! Dar sa fie amuzant. Pe Dorel sa zicem.

Vasile se roti cu delicatetea unui tanc catre Dorel, care revenise la ascultatul de muzica la casti si prin urmare nu era la curent cu discutia.

- Am glumit, ba! racni Vlad. Frate, ce oameni fara simtul umorului! Pfff! Pustiule, daca te-ai mai calmat, te ascult.

Copilul incerca sa isi inabuse suspinele si isi spuse oful.

- Maria ta, vin cu o jalba de la o multime de copii: am vrea si noi sa nu se mai dubleze in romana canalul Cartoon Network, nu avem nevoie de voci tembele la desenele noastre animate. V-am fi recunoscatori daca ne-ai putea ajuta. Avem si o petitie online la www.savetweety.lx.ro.

-Hmm, zise ganditor Vlad. Sa vina responsabilul cu cultura, Acarul Paun, sau cum il cheama!

Dupa un timp, probababil trezit din somn, ciufulit si cu hainele in dezordine, responsabilul cu cultura se infiinta in sala tronului.

- Ah, salut, ia un loc te rog, zise Vlad indicandu-i un scaun in stanga tronului. Ia zi tu, mai tii minte atunci cand ai zis sa se dubleze in romana Cartoon Network, pentru ca nu e bine sa invete copii romani de mici engleza si eu am zis ca e o idee buna?

- Aaa… da, cred ca da, zise Paun, asezandu-se buimac pe scaun.

- Ei bine, TEAPA! zise Vlad si trase de o maneta. Scaunul responsabilului cu cultura bascula pe spate, infigandu-l pe individ intr-un par de bambus bine camuflat.

- Nu era o idee buna, dadu el din cap trist. Singura replica a lui Paun fura  o serie de horcaituri infundat, apoi tacere.

- OK, ii spuse el copilului, se pare ca vom renunta la dublaj. Multumit?

- Da maria ta, aproba pustiul, care zambea printre lacrimi.

- Oooooook, zise Vlad. Urmatorul!

Urmatorul se dovedi a fi un trimis al Imperiului Otoman.

- Maria ta, m-a trimis pasa sa aranjez o batalie.

- Iar vrea sa ne batem? Nu s-a plictisit sa si-o fure? Unde vrea de data asta?

- Pai … Counter-Strike – DE_dust2 … propuse ambasadorul turc. I-au scos lui Ismail ghipsul de la mana, asa ca de data asta avem sanse sa castigam.

Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca
primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu
bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma anunti pentru a
ti-o mai timite o data.

Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede.

Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate
a accidentelor se petrec la o distanta de un kilometru
de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne mutam mai departe.

Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar
nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in
ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am mai vazut-o.

Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a
plouat decat de doua ori. Prima data, ploaia a tinut 3
zile, a doua oara 4 zile.

A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus
ca daca o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste
mai mult; atunci am taiat nasturii si i-am pus in buzunar.

In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu’; l-am gasit cand
ne-am mutat. Era in dulap din ziua in care a castigat
la ‘De-a v-ati ascunselea’.

Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si
tatal tau si cu mine am ‘zburat’ din casa. Ce emotie!
a fost pentru prima data dupa multi ani cand tatal tau
si cu mine iesim impreuna undeva.

A venit doctorul sa vada daca suntem in regula, si mi-a
pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa nu vorbesc
10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela.

Si daca tot vorbim de taica’tu, te anunt ca si-a gasit
de lucru, e foarte mandru de asta. Lucreaza peste aproape
500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in cimitir.

Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a
nascut in sfarsit, da’ nu stim inca sexul copilului.
N-as putea inca sa-ti spun daca esti unchi sau matusa.

Taica’tu intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este
insarcinata. Lucia i-a zis ca da, in 5 cinci luni
de-acum; atunci taica’tu a intrebat-o daca era sigura
ca era al ei. Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata
sigura, cata mandrie! Asa fata, asa tata!

Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi
in fata sotiei lui. E fecioara!

Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala
care a murit anul trecut…

Cel mai rau e frate-tu’ ala’ mic, Ionut. A incuiat masina
si a lasat cheile inauntru. A trebuit sa se duca pana
acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti de acolo.

Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru
ca n-o stiu. De fapt, ultima familie care a locuit aici,
a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresa.

Daca o vezi pe Margareta, transmite-i salutarile
noastre. Daca n-o vezi nu-i spune nimic.

Mama ta care te adora,
Antoaneta

P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja
am inchis plicul

Pe care păşesc îndurerat

În noaptea aprigelor friguri

Ce bântuie-n cimitirele uitate

De vremi, oameni şi fantome

Precum morţii uitati de timp.

Păşesc încrezător în noaptea rece

Şi-mi caut sprijin pe crucile reci

Ce mai aduc aminte de cei trecuţi

Şi cei ce vor mai trece.

Privesc, şi-mi simt strămoşii

Din groapă cum mă privesc,

Şi-mi cer socoteală vieţii

Ca-n toate cele reci.

Pe cararea ce duce spre mare.

Drum ce trece prin munti, paduri si vai,

In drumul spre tine.

In tarana incinsa pasesc descult,

Caci incaltarile le-am lepadat,

Unui om sarac.

Iar colbul ce pe drum se-aduna,

Imi socoate pasii a caror numar,

Demult l-am uitat.

Si nu-mi pasa ca ma ploua.

Ma inalt,

Spre cerul plin cu stele, nori si alte aratari.

Si merg,

Spre eterna fericirea-a zapezii,

Ce din urma m-a ajuns.

Descult.

Drumul continua prin alti multi, si-alte vai,

Inainte.

Ochii nu-mi vad alte fetze decat una.

A ta!

Insa drumul continua.

Ma auzi?

Te strig in soare pustiu.

Nu ma auzi.

Raspunsuri nu primesc la plansetele mele.

Si lacrimile-mi curg,

Pe drumul arhaic, demult, de lume uitat,

Ce descult spre mare il calc….

Cu hainele-mi vechi ce de ploaie, vant si alte

Suparari…

S-au rupt in bucati zeci…

In drum spre tine,

In drum spre mare,

In drum spre mare,

Spre mare,

Mare,

Mare…

Iar si iar cautandu-ti buzele si rasul

Si numele-n somn ti-l strigam

Plangand dupa a ta calda-mbratisare,

Ce mereu la sanu-ti ma tinea.

Luna infloreste-acum

Pe tarmul marii, pustii de barci

Catarge si-alte alge

O privesc, dorindu-mi a te-aduce inapoi

In bratele mele iubito, asa cum te tineam candva

Insa Luna-i muta, si nu stie a vorbi,

Si nu stie sa-si spuna durerea mea din suflet,

Caci e muta.

Scoicile-n palma le adun,

Scriind din ele, pe nisip, numele tau,

Urland durerea ce-n sufletu-mi mocneste,

Si-napoi, sufletu-mi te doreste.

Luna-i muta, marea la fel,

Doar valurile ce se sparg de stanci

Imi canta poemul, dureros, ce-n suflet,

Cu mine il port.

Si voi ruga pescarusii

Dragostea-mi sa-ti trimita-n zbor

Iar la intoarcere pe tine sa te-aduca inapoi,

Tu inger al nefiintei mele.

Caci fara tine si dragostea ta,

La marginea marii am murit.

Gandul e departe
Constiinta curata
Nimic nu ne desparte
Decat o preacurata moarte

In  noaptea asta vreau sa mor
Lepadand in urma oamenilor
O preacurata dragoste moarta
Ce tine sa ne desparta

Sa mor cu gandul impacat
Si sufletul la tine-l tin
Cand noaptea ceru-ntunecat
In stele mi te-arata fin.