Prostia capului meu! 


… In acea zi cand am inceput sa sper ca soarele va rasari pe strada mea, cunoscand-o pe ea. In acea zi cand, dupa toate suferintele recente, am crezut ca se va putea merge mai departe…. 

Dar viata e o curva cum nu se poate mai mare iar noi oamenii suntem sclavii ei, a unei curve nesimtite care ne spune sa iubim mereu pe cel care nu te merita. Sa iubim pe cel care iti terfeleste sufletul si inima pana ajungi sa urasti ideea de a mai fi cu cineva…. Si intre timp un altcineva e alaturi de tine, te iubeste pentru ceea ce esti si vrea sa fie cu tine. 

Dar tot curva de viata il retine a spune ce simte… Ii taie acel elan… Si se complace in ideea ca „poate candva…”  Iar tu, esti prea orb/oarba incat sa nu il/o vezi. Ci vezi mereu pe cine nu trebuie. 

Poate intr-o clipa de luciditate iti dai seama ca fraierul nu e langa tine de fraier ce e, ci pentru ca nutreste niste sentimente… Niste dureri sadice dar placute…. Dar iti vei lua gandul pentru ca te vei gandi din nou la cel care nu te merita. 

Asta e … Prostia din capul meu!!! 

De ianuarie


… Cât plouă și te văd in Ianuarie

Fumându-ți înfrigurată țigara

Nu, nu e doar o văpaie

Aruncă-ți jos tiara

Și vin-o pe poteci neumblate

În codri cu luna plină

Ținându-mă de mâna în noapte

Urmându-mă cât mai aproape

In brațe să te cuprind iubito

Iti voi fi martor …


In nopti cu luna plina

Cand imi vei plange la geam

A ta cununa,

De lacrimi si suspine

Iti voi fi martor…

Si-ti voi fi alaturi,

Tu iubita draga

In vise, chipuri si imagini

Cu suflete-mpartite-n fractii

De picuri de suspine si reactii

De dor, de moarte si iubire

Si-ti voi fi martor

La a mea dulce-ndatorire

De-a te iubi peste-ani si zile

Asa cum de mult promisesem

Si-ti fusesem martor

Ca mereu iubirea mea, e a ta.

 

Eu sunt timpul …


Eu sunt timpul ce mereu trece
Prin suvoiaie-nvolburate-n noapte
In timp ce tu in patul tau de moarte
Visezi suav in asta noapte rece.

Eu sunt timpul ce te bantuie
Si-ti da tarcoale in subconstient
Urland spre crucea ce te mantuie
Caci nu esti nimic decat un inocent.

Eu sunt timpul ce-ti lasa un ultim ravas
Si-ti spun s-o cotesti prima la stanga
Acolo unde-ai sa vezi ultimul cosas
Ce-n noapte-si canta doina.

Eu sunt timpul ce-si petrece viata
Peste ale tale ganduri fade
Innegurate-n nori de gheata
Neagra, apasatoare si de moarte

Moarte


Inchis in cimitirul gandurilor mele
Stau si-mi amintesc, uitat de vreme
Cum noptile-mi erau pline de durere
Iar zilele-mi erau albe ca de cremene.

Iar sufletu-mi inghetat in chin
Nu-mi dadea nimic din plin
Doar lacrimi picurate cu venin
Pe o foaie-nchisa-n scrin.

Si moartea-mi da tarcoale
Inchinandu-ma cantand canoane
In cripta sufletului mort ce doare
Si urla cu vajnic glas de moarte.

Pierzand Vremuri


…Pierzand vremuri ma uit pe fereastra

Si vad frunzele ce-mi cad de toamna

Strigandu-si in noaptea asta deasa,

Urlet al Mortii-Craiasa.

 

Pierzand vremuri, imi simt sangele-n vene,

Pulsand in tample, ochii-mi-ncep sa tremure

Iar spatiul se restrange, redevenind himere

Ascunse-n neguri moarte efemere.

 

Pierzand vremuri, te vad plecand in zare,

Luand cu tine si ultima mea suflare.

Iar negurile se afunda tare ….

Uitandu-ma si, pierzand vremuri!

 

 

„Cum nu vii tu, Tepes doamne … „


Mihai Eminescu – Scrisoarea III

-Vlădut!!! … răsună o voce dogită.

Vlad se strâmbă iritat dar continuă să butoneze la calculator.

-Vlad! trâmbiţă din nou vocea, reuşind să atingă noi nivele de iritare.

-Da, mamă… răspunse, ştiind că n-o să scape de gura ei.

-Termină cu calculatorul ăla şi treci şi te culcă, mâine trebuie să te scoli devreme!

-OK, OK! răcni Vlad.

„Sunt voievodul Valahiei şi ea vrea să mă trimită la culcare”, mormăi el în barbă. „Într-o bună zi …”, îşi zise pe un ton ameninţător.

-Vlad, acum! se auzi din nou din turnul de vizavi.

Vlad scrâşni din dinţi şi trânti un pumn în tastatură.

-Bine, bine, te-am auzit de prima oară! strigă. După care închise calculatorul şi se indreptă spre patul cu baldachin în care se trânti îmbrăcat, de-al naibii, ştiind că maica-sa ar fi avut ceva de comentat pe tema asta.

    Se foi o vreme, până descoperi sub perna un ursuleţ de pluş care îl înglodea. Sprijinit într-un cot, îl privi câteva secunde, fără să înţeleagă ce căuta acolo. De gât îi atârna o panglică cu mesajul „Will you be my valentine?”. Vlad clipi de câteva ori năuc, după care îl înfipse în ţeapa în miniatură care îi decora noptiera.

***

Sala tronului era întunecoasă şi rece ca un frigider. Vlad încercă fără succes să se oprească din tremurat în timp ce aştepta cafeaua.

 -Aveti e-mail-uri noi, domnia voastra, dorita sa le citi? zise cancelarul Petrica.

Vlad schita un gest greu de interpretat din mana, care ar fi trebuit sa sugereze ca n-are chef de e-mail-uri, dar nici ca n-are altceva mai bun de facut momentan.

-Fa-mi un rezumat! il indemna pe cancelar.

-Hmmm, sa vedem, spuse Petrica, unul este de la fratele mariei tale, Radu cel Frumos, care cauta impacare ….

-Sa fie sanatos! Am auzit niste zvonuri ca s-ar fi molipsit la Istanbul de niste naravuri dubioase. Cica ar fi, stii tu … , zise Vlad, fandosindu-se demonstrativ si sorbind afectat din ceasca de cafea pe care o tinea de toarta cu degetul mic intins in afara.

-Gay? zise petrica.

Vlad se ineca cu cafeaua si izbucni intr-un acces de tuse.

-Pe viitor zi mai bine „care nu agreeaza femeile” sau ceva de genul asta! Nu stii cine poate sa auda si nu vreau sa ma trezesc cu plangeri de la o societate anti-discriminare sau mai stiu eu cine. Oricum, nu ma intereseaza ce vrea Radu. Altceva?

– O oferta promotionala de tepe din lemn de prun, ascutite cu laser, continua Petrica.

– Laser?

– Laser, maria ta.

– Hmm, interesant. Raspunde-le si spune-le sa ne trimita niste mostre, poate sunt bune de ceva. Le-am terminat pe alea suedeze, din fibra de carbon, si acum nu mai avem decat niste chinezisme ieftine din bambus sau naiba stie ce, care nu sunt bune de nimic.

– Ok. S-a notat, zise cancelarul. Mai aveti un mail, de la cineva care se semneaza cu pisicutza@gmail.com, cu background roz si inimioare animate. Mesajul este „Will you be my Valentine?” .

– Sterge-l zise exasperat Vlad. Nu inteleg, cine e Valentin asta si ce treaba are el cu mine. Si de ce brusc toata lumea vorbeste in engleza? Romana ce are? Lamureste-ma.

– Este sarbatoarea Sfantului Valentin, maria ta. O sarbatoare a dragostei imprumutata de la veneticii de boieri. Sfantul Valentin este un patron al iubirii si ajuta oamenii sa se indragosteasca.

– Un fel de Cupidon, incerca Vlad o comparatie.

– Da, maria ta, dar fara sageti, il corecta Petrica.

– Pai care mai e farmecul? Macar Cupidon infigea chestii in oameni. Un individ pe gustul meu, nu ca pampalaul asta de Sfantul Valentin. Noteaza un decret: „Sa fie gasit Sfantul Valentin si tras in teapa. Recompensa 10 ducati de argint”. Da un forward la tot mail list-ul.

– Uhm … este mort de vreo 1000 de ani, maria ta.

– La naiba! se stramba Vlad. Uite cum mi-ai stricat ziua. Hai, da-le drumul celor cu jalbe, petitii, plocoane si alte marafeturi, ca deja m-am rebegit de frig aici!

Petrica transmise ordinul mai departe strajerului de la usa.

– Dorele, deschide usile!

Dorel dadu din cap. Dupa vreo jumatate de minut in care strajerul nu schita nici o miscare, Petrica traversa camera, ii sterse un dos de palma peste ceafa si ii scoase castile de la iPod din ureche.

-Deschide usile! racni.

– Da, sefu! se face, imediat, cum sa nu, mormai Dorel si trase cu zaduf de usile din lemn masiv. De afara incepu sa se auda rumoarea celor care asteptau in curte. Primul intrat fu un negustor.

 – Maria ta, zise el, este sarbatoarea Sfantului Valentin si as vrea invoire de la maria ta sa vand in targ inimioare si balonase, parrfumuri si ravase, dulciuri si ursuleti de plus, ca toata lumea sa se poata bucura, facand cadouri celor dragi!

 –  Mhm…. zise vlad cu o sclipire machiavelica in ochi. Da, sigur ca da. Numai putin sa-l chem pe… ahem… vistiernic… Vasileeeeeee!!!!

Negustorul astepta plin de speranta, pana ce la un moment dat simti cum i se lasa o mana grea pe umar.

– Buna ziua, spuse baritonal posesorul mainii, un dulap de om cu grumaz de taur. Sunt calaul Vasile si am placerea sa va prezint aceasta teapa.

Ochii negustorului aproape ca iesisera din orbite, dar dupa un timp inceta sa mai zvacneasca. Vasile il sprijini de perete cu tot cu teapa si se retrase din nou in coltul sau intunecat.

– OK! Urmatorul! batu din palme brusc inveselit Vlad.

Urmatorul era un copil care, dupa ce vazuse sfarsitul nefericit al negustorului, acum tremura din toate incheieturile.

– Da , puisor, spune, cu ce te pot ajuta?

Copilul fremata din buze dar nu putu sa adune destul curaj sa vorbeasca.

– Vasile! striga Vlad.

Copilul incepu sa planga.

– Ai speriat copilul, zise Vlad. Fa-l sa rada.

Vasile, iesit din penumbra, se scarpina in capul tuns chilug, vizibil depasit de situatie. In cele din urma se apropie de copil si il indemna:

– Razi!

Copilul o dadu intr-un bocet funebru.

– Nu asa dobitocule! Fa un giumbusluc, spune o gluma, de ce te platesc, da-r-ar trichineloza-n tine?

– Sa omor oameni? mormai ofuscat Vasile.

– Ah, da, ma rog, accepta Vlad. Sa zicem. OK, atunci omoara pe cineva! Dar sa fie amuzant. Pe Dorel sa zicem.

Vasile se roti cu delicatetea unui tanc catre Dorel, care revenise la ascultatul de muzica la casti si prin urmare nu era la curent cu discutia.

– Am glumit, ba! racni Vlad. Frate, ce oameni fara simtul umorului! Pfff! Pustiule, daca te-ai mai calmat, te ascult.

Copilul incerca sa isi inabuse suspinele si isi spuse oful.

– Maria ta, vin cu o jalba de la o multime de copii: am vrea si noi sa nu se mai dubleze in romana canalul Cartoon Network, nu avem nevoie de voci tembele la desenele noastre animate. V-am fi recunoscatori daca ne-ai putea ajuta. Avem si o petitie online la http://www.savetweety.lx.ro.

-Hmm, zise ganditor Vlad. Sa vina responsabilul cu cultura, Acarul Paun, sau cum il cheama!

Dupa un timp, probababil trezit din somn, ciufulit si cu hainele in dezordine, responsabilul cu cultura se infiinta in sala tronului.

– Ah, salut, ia un loc te rog, zise Vlad indicandu-i un scaun in stanga tronului. Ia zi tu, mai tii minte atunci cand ai zis sa se dubleze in romana Cartoon Network, pentru ca nu e bine sa invete copii romani de mici engleza si eu am zis ca e o idee buna?

– Aaa… da, cred ca da, zise Paun, asezandu-se buimac pe scaun.

– Ei bine, TEAPA! zise Vlad si trase de o maneta. Scaunul responsabilului cu cultura bascula pe spate, infigandu-l pe individ intr-un par de bambus bine camuflat.

– Nu era o idee buna, dadu el din cap trist. Singura replica a lui Paun fura  o serie de horcaituri infundat, apoi tacere.

– OK, ii spuse el copilului, se pare ca vom renunta la dublaj. Multumit?

– Da maria ta, aproba pustiul, care zambea printre lacrimi.

– Oooooook, zise Vlad. Urmatorul!

Urmatorul se dovedi a fi un trimis al Imperiului Otoman.

– Maria ta, m-a trimis pasa sa aranjez o batalie.

– Iar vrea sa ne batem? Nu s-a plictisit sa si-o fure? Unde vrea de data asta?

– Pai … Counter-Strike – DE_dust2 … propuse ambasadorul turc. I-au scos lui Ismail ghipsul de la mana, asa ca de data asta avem sanse sa castigam.