Probabilitati


Cum sa faci mereu sa iesi din orice problema? 

Atunci cand simti ca pierzi orice speranta si totul e fad si gol, si ca nimic nu merge bine, atunci apare neprevazutul. Atunci probabilitatea aparitiei persoanei potrivite in viata ta e destul de mare. 

Am patit pe propria piele sa fiu pulbere de stele si sa nu am nici un drum in viata. Sa nu mai simt nimic pentru nimeni si nimic. Si ma gandeam „care ar fi probabilitatea sa apara <<EA>> exact acum?” …

Si exact la momentul potrivit a aparut! Iti multumesc! 

Prostia capului meu! 


… In acea zi cand am inceput sa sper ca soarele va rasari pe strada mea, cunoscand-o pe ea. In acea zi cand, dupa toate suferintele recente, am crezut ca se va putea merge mai departe…. 

Dar viata e o curva cum nu se poate mai mare iar noi oamenii suntem sclavii ei, a unei curve nesimtite care ne spune sa iubim mereu pe cel care nu te merita. Sa iubim pe cel care iti terfeleste sufletul si inima pana ajungi sa urasti ideea de a mai fi cu cineva…. Si intre timp un altcineva e alaturi de tine, te iubeste pentru ceea ce esti si vrea sa fie cu tine. 

Dar tot curva de viata il retine a spune ce simte… Ii taie acel elan… Si se complace in ideea ca „poate candva…”  Iar tu, esti prea orb/oarba incat sa nu il/o vezi. Ci vezi mereu pe cine nu trebuie. 

Poate intr-o clipa de luciditate iti dai seama ca fraierul nu e langa tine de fraier ce e, ci pentru ca nutreste niste sentimente… Niste dureri sadice dar placute…. Dar iti vei lua gandul pentru ca te vei gandi din nou la cel care nu te merita. 

Asta e … Prostia din capul meu!!! 

De ianuarie


… Cât plouă și te văd in Ianuarie

Fumându-ți înfrigurată țigara

Nu, nu e doar o văpaie

Aruncă-ți jos tiara

Și vin-o pe poteci neumblate

În codri cu luna plină

Ținându-mă de mâna în noapte

Urmându-mă cât mai aproape

In brațe să te cuprind iubito

Iti voi fi martor …


In nopti cu luna plina

Cand imi vei plange la geam

A ta cununa,

De lacrimi si suspine

Iti voi fi martor…

Si-ti voi fi alaturi,

Tu iubita draga

In vise, chipuri si imagini

Cu suflete-mpartite-n fractii

De picuri de suspine si reactii

De dor, de moarte si iubire

Si-ti voi fi martor

La a mea dulce-ndatorire

De-a te iubi peste-ani si zile

Asa cum de mult promisesem

Si-ti fusesem martor

Ca mereu iubirea mea, e a ta.

 

Eu sunt timpul …


Eu sunt timpul ce mereu trece
Prin suvoiaie-nvolburate-n noapte
In timp ce tu in patul tau de moarte
Visezi suav in asta noapte rece.

Eu sunt timpul ce te bantuie
Si-ti da tarcoale in subconstient
Urland spre crucea ce te mantuie
Caci nu esti nimic decat un inocent.

Eu sunt timpul ce-ti lasa un ultim ravas
Si-ti spun s-o cotesti prima la stanga
Acolo unde-ai sa vezi ultimul cosas
Ce-n noapte-si canta doina.

Eu sunt timpul ce-si petrece viata
Peste ale tale ganduri fade
Innegurate-n nori de gheata
Neagra, apasatoare si de moarte

Moarte


Inchis in cimitirul gandurilor mele
Stau si-mi amintesc, uitat de vreme
Cum noptile-mi erau pline de durere
Iar zilele-mi erau albe ca de cremene.

Iar sufletu-mi inghetat in chin
Nu-mi dadea nimic din plin
Doar lacrimi picurate cu venin
Pe o foaie-nchisa-n scrin.

Si moartea-mi da tarcoale
Inchinandu-ma cantand canoane
In cripta sufletului mort ce doare
Si urla cu vajnic glas de moarte.

Pierzand Vremuri


…Pierzand vremuri ma uit pe fereastra

Si vad frunzele ce-mi cad de toamna

Strigandu-si in noaptea asta deasa,

Urlet al Mortii-Craiasa.

 

Pierzand vremuri, imi simt sangele-n vene,

Pulsand in tample, ochii-mi-ncep sa tremure

Iar spatiul se restrange, redevenind himere

Ascunse-n neguri moarte efemere.

 

Pierzand vremuri, te vad plecand in zare,

Luand cu tine si ultima mea suflare.

Iar negurile se afunda tare ….

Uitandu-ma si, pierzand vremuri!